Totul a inceput in 1992, atunci ca Raul Cano, profesor de microbiologie la Universitatea Politehnica din California, reusea sa extraga o mostra de ADN dintr-o insecta prinsa in chihlimbar, veche de 40 de milioane de ani. De fapt, aceasta a fost si ideea care a dus la realizarea primei productii cinematografice din seria „Jurassic Park”. La scurt timp dupa reusita lui Raul Cano, oamenii de stiinta de la Muzeul National de Istorie din Washington reusea sa extraga ADN dintr-o termita preistorica.
Si cu toate acestea, ADN-ul unui dinozaur parea aproape imposibil de obtinut din fosilele vechi de peste 65 de milioane de ani. Asta pana in anul 2003, atunci cand ramasitele unui T-Rex erau descoperite in Montana. Dincolo de raritatea unor asemenea fosile, scheletul dinozaurului de 69 de milioane de ani, pastra inca mostre de tesut mineralizat. Mai mult, paleontologul Mary Schweitzer reusea sa identifice in acest tesut urme ale vaselor de sange. „Nu imi venea sa cred. Asa ceva, pur si simplu, nu era posibil. In mod normal, materia organica nu dureaza mai mult de 100.000 de ani, cu atat mai putin 68 de milioane de ani”, declara in acel moment Schweitzer.
Si ca surpriza sa fie si mai mare, paleontologul american descoperea faptul ca osteocitele dinozaurului erau aproape identice cu cele ale pasarilor din zilele noastre.
„Atat vreme cat exista pasari, putem recrea dinozaurii. Pentru a readuce la viata o asemenea creatura, avem nevoie de genomul unui emu, ruda cea mai apropiata a Velociraptorilor preistorici, pentru ca ei au toate caracteristicile necesare realizarii unui asemenea proiect. Daca este insa o idee buna sau rea sa readuci la viata dinozaurii, asta reprezinta o alta problema”, anunta Jack Horner.
Sursa: Daily Mail